Suntem cersetori?

Eu zic ca da, cu totii. Cersim macar afectiune, intelegere sau mila, daca nu bani sau bunuri materiale. Ca sa restrang putin aria intrebarii: romanii, prin definitie, sunt cersetori? E o intrebare pe care o las sa pluteasca deocamdata. Restrang si mai mult: sunt romanca si da, cersesc. Am venituri instabile, cateodata nule si cheltuiesc instabil. Cand se intampla sa ajung pe zero sau minus, sacrificii trebuie facute: fie ma sustrag iesirilor cheltuitoare si caut solutii de gratuitate in timpul liber, fie imprumut sume modice de la prieteni cat sa asigur supravietuirea sau chiar le primesc de la "membrii clanului" fara cerere de returnare.
Initiativa acestei postari se trage de la indelung mediatizatul salut romanesc pus in scena de o emisiune frantuzeasca. Nu mica mi-a fost mirarea cand am urmarit filmuletul prima data. Poate mai mult decat interpretarea comedianului, am gasit mai surprinzatoare "dresarea" publicului care au venit ca un fel de backing vocals sa-l intareasca in salut. Si atunci am inceput sa ma intreb: oare chiar asa suntem perceputi ca natie de catre francezi sau chiar la nivel mondial? Si apoi orgoliul ranit m-a facut sa stereotipizez cam in acelasi fel in care au facut-o si francezii: probabil asta ni se trage de la tigani... Abia apoi am inceput sa ma intreb daca intr-adevar exista fundament in aceasta perceptie. Poate ca unii se bucura ca am scapat doar cu eticheta "cersetor" si nu cu cea de "hot". Nici nu-mi dau seama daca una din doua variante e mai buna: ca am fi prea lenesi sa muncim si cersim de la altii sau ca am fi "antreprenori" si am gasi modalitati prin care sa sustragem roadele muncii altora?
Ca suntem printre codasii economici ai Europei, nu e un secret. Ca multi dintre noi se descurca greu si foarte greu in impacarea veniturilor cu datoriile, iarasi este bine cunoscut. Ca unii dintre noi pleaca in alte tari in cautarea de mai bine, uneori pe cai mai putin ortodoxe, e si acesta un lucru stiut. Si totusi, putem cu adevarat fi categorisiti ca cersetori si/sau hoti? Eu as zice ca impartasim un context politic, economic, social etc si nevoia precum si felul in care ne lasam influentati de ceilalti ne face sa reactionam in diferite feluri, unii preferand calea "cea mai usoara", altii reusind sa o scoata la capat de la decent in sus.
De aici, pana la a extrage un specific romanesc fundamental milog mai e totusi ceva drum.
Mi s-a spus ca uneori dau raspunsuri pe ocolite in scris, diplomatic ar zice unii. Imi ajunge totusi sa constientizez ca NU am dreptul sa fac asemenea clasificari/discriminari/stereotipizari fata de niciun popor, nici macar fata de cel caruia ii apartin. Si asta chiar si pentru simplul motiv ca nu cunosc si nu voi cunoaste vreodata fiecare om al fiecarei natii ca sa pot avea pretentia ca pot capta esenta personalitatii si comportamentului unora sau altora.