Fie, imi puteti spune Monk...

Cum sa combati usile incuiate? Pai simplu, le lasi descuiate. Traiesc in scara cu niste oameni ingrozitor de incuiati in spiritul vechi ai ideii ca poti sa impui ceva fara sa dai explicatii sau fara sa ai autoritatea. Pentru ca ei asa sunt invatati de pe vremea lu raposatu'. Ziceam cuiva cu ceva timp in urma ca la noi comunismul inca traieste, si nu va muri cel putin pana nu va muri o mare parte din populatia care s-a contaminat cu acel spirit si nici atunci cu totul. Pentru ca si noi cei mai tineri, vrand-nevrand am mai plecat capul uneori fara sa stim mai exact de ce, dintr-o frica inconsistenta. Cum e teama de intuneric. Intunericul n-are ce sa-ti faca saracul de el, doar nici n-are suflu, dar potentialitatea mare de lucruri pe care le ascunde si care pot sa te raneasca iti alearga muschii inimii pana dai in transpiratii reci. Poate asta e problema, naivitatea intunericului (de unde probabil si expresia "prost ca noaptea"), care nu face niciun rau in afara de propria sa existenta, care invaluie si acopera cu complicitate nedorita.
Cum imi spunea cineva zilele trecute, o scara de bloc e publica, deci nu poti impune incuierea usii de la intrare decat daca iti apartine cladirea. Aceeasi persoana m-a intrebat azi cat costa sa multiplici o cheie ca sa faca un exemplar pentru toti cei care o viziteaza mai des... Asta inseamna inmultirea oamenilor care vor incuia usa si bani cheltuiti aiurea ca sa intretii nebunia unei fiinte care incuie usi ca sa nu-si infrunte frica.
Prefer sa cobor doua etaje de fiecare data cand vine cineva in vizita, ca sa descui usa si apoi s-o las desalata in voia sortii. Pentru ca chiar daca presupune cel putin un efort fizic din partea mea, de fiecare data, "fricoasa impunatoare" va trebui la randul ei sa faca efortul sa iasa dupa mine sa incuie. Si zau daca am vreun pic de mila pentru varsta ei inaintata!
Refuz sa dau ascultare unor fiinte care-si forteaza decibelii si mimeaza forta doar ca sa-si ascunda teama!