Pentru ca nu stiu daca exista indeajuns de multe motive care sa explice de ce. Literatura incepe cu povestile la care cascam ochii si urechile in copilarie cu surpriza si cu naivitatea specifica credintei in Mos Craciun si nu se termina niciodata. E buna chiar si atunci cand nu e buna, pentru simplul motiv ca te face sa te gandesti de ce nu e buna. Iti pune in miscare o gramajoara de ganduri si senzatii iar cand si daca framantarile iau sfarsit, mai descoperi o parte din tine: cea care are o parere despre calitatea unei bucati de literatura.
Mi-e putin placuta asocierea literaturii cu o investitie. Imi vine drag, in schimb, s-o alatur unei cultivari, unei inmuguriri, unei reintalniri cu noi insine, cu ceilalti, cu situatii pe care le-am trait fie direct, fie mijlocit de personajele povestite. Personaje care citindu-le, ma descriu in moduri placute sau odioase si imi apropie caractere care altfel mi-ar fi distante.
Vad in literatura o deschizatura nesfarsita care cuprinde cu naturalete extreme si puncte mediane si strabate inconturnabil existenta umana fie in gingasie si caldura, fie in frust si in scarbavnica lupta pentru supravietuire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu